-Ba sa tii minte: femeia n-are cap…da’ are coada. Si din cand in cand 2 cornite!
Ce mai, niste ingerasi!?
o.O
-Ba sa tii minte: femeia n-are cap…da’ are coada. Si din cand in cand 2 cornite!
Ce mai, niste ingerasi!?
o.O
ieri am vazut 2 batrani tineri…
-in fiecare zi vad tineri batrani-
ieri am vazut 2 batrani tineri…
…fericirea doar prin iubire.
De altfel mitul fericirii prin iubire este des intalnit in literatura…Profesorul continua sa vorbeasca, dar eroul nostru nu-l mai asculta.
Cuvintele i se infipsera in minte ca varful unei lanci…
hai! trebuie sa mergem…se face tarziu si trebuie sa mancam. hai ca mai venim!
…i se parea ca nisipul vrea sa-l opreasca. Indepartandu-se, copilul privea castelul de nisip…
[..]
aici era castelul; dar marea…
si tanarul se uita melancolic la intinderea albastra.
fata il lua de mana; abia atunci el paru ca se dezmeticeste
in ochii ei albastri vazu marea si castelul…
-luam trasura?
-de unde? acum daca vrei! sa cautam (si zambi privindu-l)
-da sa cautam! uite una…si, brusc, o lua la fuga. Birjarr! Hei!
-fata il privi nedumerita. innebunise? ingrizorata il privi cu atentie cand se apropie de ea.
-hai! avem noroc e libera. Sa va ajut contesa sa urcati!…
Incepu sa se teama: clar innebunise.
…Providenta? intamplarea? chiar atunci aparu automobilul verde: gligore gonea nebuneste ca de obicei. aproape se arunca in fata masinii, soferul evitand’o in ultimul moment
-gligore! cat ma bucur…si, infricosata, il lua de brat. du’ma acasa…a innebunit!
…
crezi ca e nebun?
nu stiu..poate.
ce zice…ssaatt! ceva de o constelatie…aa…a cui?
a vizitiului. interesant..foarte interesant..
acum? dar e ziua…
e ziua, dar e seara acolo..acolo e seara mereu!
pleaca…
nu. pleaca ca sa vina
metempsihoza?
nu stiu. dar uite cat e ceasul! trebuie sa plec
da, si eu. maine…
da, maine…
….
steaua fara nume e acolo…
(20 mai)
-tu?
-eu?…si continua sa se intrebe de unde … Avea o memorie foarte buna si niciodata nu i se intamplase sa uite figura cuiva. Renunta sa se mai gandeasca si intreba simplu: te cunosc?
-tu…eu….Dar nu sfarsi; fugi….fugi fara sa’i raspunda.
Nu mai era…Zgomotul masinii care trecu ii reaminti ca trebuie sa ajunga acolo neaparat. Nu se putea altfel. porni incet si pasii ii sunau pe caldaram groaznic; a pustietate.
-eu…si tu? eu…si tu? De ce? eu..si tu? NU! tu…eu asa e! asta e! asa zisese! Si se intoarese: nu mai voia sa ajunga acolo!
nu mai era “neaparat”
toti am citit macar o data romanul adolescentului Eliade
ia sa vedem noi ce zice el despre Bacu’ de acu multi ani:
“In roman, daca il voi scrie vreodata, voi culege toate stupiditatile, toata absurditatea bacalaureatului. Voi dovedi cu atatea pilde ca trec cei norocosi, cei favorizati, cei tampi. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste.
[...]Pacatele mele n-au fost surprinse, insusirile mele n-au fost rasplatite. Penibil…”
si Eliade ramane Eliade…
scris de un proaspat absolvent
nu stiu cand am auzit de Theophile Gautier prima oara;
cert este ca, atunci cand am vazut cine este autorul “Domnisoarei de Maupin” am ’simtit’ ca-l cunosc..
“Avatar” este una dintre povestirile sale fantastice: Octave de Saville incearca sa o ‘cucereasca’ pe nevasta contelui Olaf Labinski furandu-i acestuia trupul, cu ajutorul doctorului Cherbonneau, singurul om care detinea secretul schimbului de suflete.
ia sa citez mai bine…
“La auzul acestei fraze, in creierul contelui locuit de eul lui Octave se petrecu un fenomen foarte ciudat…Bietul indragostit era cumplit de incurcat; nu se gandise la complicatiile acestea cand imbracase pielea contelui Olaf Labinski si intelese ca, furand forma altuia te expui la grele incercari…”
…”si intelese ca, furand forma altuia…”
in fine, contesa simte ca sotul ei nu este acelasi si…
da’ mai bine vedeti singuri cum se termina:P